Confortul într-o casă din lemn
În general, atunci când vorbim despre confortul unei clădiri ne referim la o serie de aspecte esențiale care definesc această noțiune. Dar până la urmă ce înseamnă confortul unei clădiri? Un punct de plecare ar putea fi chiar definiția confortului conform DEX-ului: „Totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică.”
Definiția anterioară o putem „traduce” în câțiva termeni simpli: confort termic, confort acustic, capacitatea de ventilație, nivel de umiditate. Acum, dacă avem un punct real de plecare, să încercăm să lămurim puțin lucrurile.
Confortul termic. Temperatura ambientală, dincolo de cifre, este cea care conferă acea căldură atât de necesară unui cămin vesel și sănătos. Ocrotirea familiei presupune și asigurarea unui climat optim pentru o viață relaxată și fericită. Nu uita, numai o casă este… acasă.
Știm. Lemnul este un bun izolator. Dar pentru o bună izolare termică nu trebuie să ne bazăm numai pe calitățile naturale ale lemnului. Izolația poate fi realizată cu o multitudine de materiale: vată minerală, polistiren, spumă aplicată, diverse fibre vegetale și animale. Fiecare cu avantaje și dezavantaje.
În momentul în care alegem materialele cu care vom asigura izolarea clădirii, trebuie să avem în vedere un parametru extrem de important. Este vorba despre coeficientul de conductivitate termică. Măsurat în wați pe metru-kelvin (W x m-1 x K-1), coeficientul este cu atât mai bun cu cât are o valoare mai mică.
Capacitatea de ventilație și nivelul de umiditate sunt două noțiuni care se află într-o relație strânsă de interdependență. Se spune că o casă este vie. O casă trebuie să respire. Afirmații adevărate, chiar dacă nu prin prisma rigidității științifice.
Totuși nu trebuie să vă lăsați păcăliți. Așa cum majoritatea viețuitoarelor respiră prin plămâni și nu prin piele, tot așa, și în cazul clădirilor, schimbul de aer trebuie să fie făcut controlat. Asta înseamnă că pereții trebuie să fie bine izolați și nu permeabili la fluxuri de aer și umiditate care nu pot fi stăpânite.
Aparent în contradicție, este ușor de înțeles că afirmațiile anterioare se completează reciproc. Ventilarea (aerisirea și menținerea unui grad optim de umiditate) se realizează printr-o proiectare optimă a suprafețelor vitrate și a arhitecturii interioare a locuinței.
Pentru a trăi într-un mediu sănătos nu este nevoie ca pereții „să respire”, ci este suficient ca geamurile și ușile interioare să fie deschise larg pentru 10 – 15 minute. În felul acesta asigurăm o ventilație corespunzătoare fără a risipi căldura atât de costisitoare. Un plus ar putea fi instalarea recuperatoarelor de căldură. Despre avantajele și dezavantajele utilizării acestora vă poate spune mai multe Mihnea.
Confortul acustic. Știm cu toții că o locuință călduroasă, bine iluminată, ventilată, finisată în culori plăcute, cu un design apropiat de sufletul nostru se regăsește în ceea ce așteptăm fiecare dintre noi de la casa ideală. Și totuși parcă lipsește ceva. Ai dreptate! Lipsește! Confortul acustic. Dar dacă nu am discutat până acum despre el nu înseamnă că-i acordăm mai puțină importanță.
Confortul acustic presupune menținerea sunetelor din zona audibilă la un nivel cât mai scăzut. Lipsa sunetelor nedorite, posibilitatea de a desfășura activități curente fără a-i deranja pe cei din jur sunt evenimente reale care ne ajută să fim mai productivi, mai fericiți și cu mai puține probleme de sănătate.
Așa cum am arătat în articolul dedicat modului în care este realizată structura panourilor prefabricate din lemn, acestea sunt obținute prin suprapunerea mai multor straturi structurale, izolatoare sau de finisaj.
Deși nu pare, la prima vedere, tocmai această stratificare a elementelor componente creează bariera sonică pe cere ne-o dorim. Cum se realizează acest lucru? Nu foarte complicat. Trebuie doar să ne amintim câteva lucruri simple pe care fizica ni le dezvăluie.
Știm că sunetul se propagă cu ajutorul unei unde purtătoare care are o anumită frecvență. Unda sonoră penetrează aerul, apa sau mediul solid pe care îl întâlnește. Atenuarea, până la dispariție, a undei sonore este determinată de frecarea interioară a particulelor. În urma frecării, o parte a energiei se transformă în căldură.
Aceasta-i teoria. În practică, atenuarea undei sonore se obține prin interpunerea unor straturi succesive de materiale cu densitate și rezistivitate diferite. Cu cât densitatea și rezistivitatea la fluxul de aer cresc, cu atât obținem un „sandwich” izolator cu performanțe mai bune.
Fără să mai intrăm în alte detalii, trebuie să amintim faptul că indicele de izolare fonică la zgomot aerian (Rw), este cea mai importantă caracteristică a pereților de compartimentare și se măsoară în decibeli (dB). Valoarea lui este indicată întotdeauna pentru întreg sistemul (întreg peretele) și nu pentru produsele luate individual (vată de sticlă, gips-carton).
După tot amestecul acesta de teorie și practică, trebuie să reținem un lucru. ECOPANEL vă propune cele mai bune tehnologii și materiale care concură la realizarea unei clădiri care să se confunde cu căminul cald, confortabil și sănătos pe care ni-l dorim cu toții. Dumneavoastră alegeți.